miercuri, 7 ianuarie 2015

portocala decojita de bunicu'

Mi se desprind una cate una de pe trup,
fricile de blocuri inalte,
de oameni straini
de corporatii insetate de somn pierdut si stres asiduu.
de lift si de soareci, nu de sobolani sau paienjeni ci soareci mici de tot.

Le decojesc intai asa cum decojesc portocala, niciodata cu un cutit ci cu dinti.
Cum facea bunicu si abia apoi folosesc cutitul, sa nu se strice floricica de mai tarziu

Bucatile albe de piele ramase
le pilesc apoi singura, caci nu am timp sau resurse sa merg la pilitorul sef din cartier.

Urmele rosii le acopar cu fond de ten mediu, iar cojile le pun sub perna, sa imi miroasa in vis a portocala decojita cu doua decenii in urma de un bunic al copilariei mele.

Desteptarea la 7. Bucatile albe inca sunt albe. Bucatile rosii inca acoperite.
Ma trece o sete de somn pierdut si stres asiduu ma asteapta la 45 de minute de mers cu tramvaiu' in directia Militari sau Pipera, nu mai stiu exact.

Ma invelesc cu frica de frig, de incultura si de singuratate si pornesc. Tramvaiul e deja in statie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu