Cand aveam 10 ani am scrijelit pe peretele de la bucatarie "A+M". Mi se parea ca daca scriu asta acolo, o sa ramana pentru totdeauna. Mi se parea ca peretele dintre bucatarie si camara, este cel mai rezistent perete si mai ales ca tata nu e prea atent la peretele acela. M-am inselat. A vazut scrijelitura chiar in aceeasi seara. Nu mi-a zis nimic, dar stiam deja ca sunt pedepsita. Tata nu stia prea multe cuvinte, dar stia sa pedepseasca. Cand faceam ceva usor scapam cu 2 saptamani, cand faceam lucruri grave, sau ce i se parea lui grav, ajungeam la marea pedeapsa "pana la 18 ani". Oricum nu conta. Ma bucuram doar ca nu a sters scrijelitura. In fiecare dimineata inainte de scoala ma duceam sa verific daca este inca acolo.
M sunt eu. A era un baiat blond cu ochii deschisi albastri sau verzi. Era cam zvapaiat, avea 3 surori mai mari si chiar si asa nu stia cum sa se poarte cu fetitele de 10 ani. Venea sa ma strige la poarta si daca nu raspundeam eu, fugea. Ii era rusine de mama. Asta pana la 12 ani, cand nu i-a mai fost. Ne jucam fata. Intotdeauna ne ascundeam in aceleasi locuri. Cand n-am vrut sa il pup, n-a mai vorbit cu mine.
S-a sters scrijelitura de pe perete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu