Miros de lemn de primăvară. Așa îți miroseau încheieturile.
Când mergeai înaintea mea era ca și cum ai fi pășit între două lumi, cu un mers inegal și rezemându-te uneori de un zid din centrul vechi.
Mi-amintesc și acum mirosul acela. De lemn de primăvară.
Contractai în fiecare martie câte un tâmplar să îți ghideze mâinile printre radio-uri vechi și cutii nedesfăcute încă.
Vă despărțeați la scurt timp, în termeni neprietenoși. Ce ți-e și cu tâmplarii ăștia. Ei miros mereu a orice altceva în afară de lemn.
Mi-amintesc și acum mirosul acela. De vin vărsat pe o uniformă verde.
Când îmi ieșeai în întâmpinare să îmi povestești minuni de prin lumea întreagă, căci timpul de multe ori pentru tine stătea pe loc, mă minunam de ochii tăi mari și de mâinile tale.
Mi-amintesc mereu de mâinile tale. Miroseau a lavandă. Te bănuiam că îmi folosești pe ascuns crema de pe noptieră.
Aprindeai veioza să citești uneori în mijlocul nopții instrucțiuni de folosire a unui gadget pe care nu l-aș fi înțeles în nici o lume. Contrast între zi și noapte. Între partea dreapta și partea stânga a patului.
Miros de chiparos într-un pat fărâmat sub greutăți deșarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu