Constitutia iubirii

Ti-ai scris constitutia iubirii pe un servetel, intr-un restaurant de cartier.

Ai comandat un pahar de vin alb si o portie de mici. Doar pentru ea.

Cand a ajuns i-ai zambit si i-ai povestit putin de cine ai fi putut fii.

De fotbalistul cu parul pana la umeri si picioare mari

De omul de circ, pe care l-ai fi urmarit de mic sa inveti toate trucurile si apoi sa devi cel mai mare magician al timpurilor noastre, jongland cu mingii de foc.

I-ai zis de acela - pe jumatate japonez, care scria manga si urmarea aventuri si anime-uri.

Si ea a ras. A ras si ti-a daruit si ea ceva, ceva ce ai pastrat in buzunar pana azi.

De-aia iti place tie, tata, sa porti haine ponosite. D-aia iti place tie tata sa te plimbi singur prin Cismigiu, in zona sahistilor. Nu joci, doar te uiti. Imi zici mereu ca iti cauti nimicul. L-ai lasat pe acolo pe undeva, printre dalele din parc.

Acolo a dansat ea in ziua nuntii. Acolo a dansat ea cu prietenele ei, in ziua nuntii si acolo au ras si nu si-au amintit de tine. Dar nu-I nimic, pentru ca undeva sub picioarele ei, ramanea mereu si nimicul ei.