Ciori galbene s-au așezat pe genunchii bunicii.
S-a lăsat primăvara în oraș, dar în casă miroase a tâmplărie de pe vremea lui Pasvante.
Mi-e dor de o vorbă la cafea le șoptește bunica, ciorilor galbene.
șiroaie de lemn se scurg pe ciment. Inundă bucătăria. Bunica se ridică speriată.
Bunicul bate din oale. Inundația a ajuns la vecinul chelios de la parter. Se aud bastoanele din țevi.
Bunica își trage ciorile de la fereastră se împiedică săraca, genunchii nu o mai țin.
Ciorile se cuibăresc în părul sârmos.
Miroase a primăvară printre țevile orașului. Ciorile galbene au adormit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu