Pe stâlpii din București sunt ciori pătate. Ciori albe cu gri.
Pe casele vechi, pe țigla pusă de țiganii de altă dată, alunecă puii de ciori.
Sunt puiuți neștiutori, sunt puiuți negrii și calmi.
What is all about? The teacher asked.
They said nothing. Nobody knows what. Or why.
Ciorile, se știe, sunt mari filozoafe și vorbitoare de engleză.
Din când în când mai ales prin mai se liniștesc, nu mai strigă și se pun pe făcut pui.
Pe stâlpii mici din bucurești își lasă ghearele ciorile nouveaux. Pe acestea Bozzy, cățelul absolut și simplu cetățean le aleargă cel mai des. Sunt ciorile din cartier. Sunt prietenele lui. El le aleargă, ele se întorc. E atât de simplu. La nesfârșit. Sau până fac și ele pui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu