Bobo ursulețul scafandru

Ursulețul Bobo venea dintr-o familie de ursuleți cățărători. Ei se cățărau pe stânci, ba chiar uneori făceau și acrobații. Se spunea că străbunicul lui fusese ursul Indigo, cel mai mare urs acrobat din istoria circului. Tatăl lui Bobo era foarte mândru că toți copii lui îl moșteniseră. Toți mai puțin Bobo, care când împlinise 5 ani și venise vremea să înceapă pregătirea de cățărare pe stânci, ei bine și-a dat seama că lui nu îi place, mai mult de atât îi era si frică de înălțime. 

- Cum să îi fie frică de înălțime? Îi zicea tatăl lui Bobo, mamei lui. E de-al nostru și de zeci de ani nu s-a mai întâmplat așa ceva. 

- Exagerezi. O să facă altceva. E un ursuleț tare dulce. 

- Ursuleții n-ar trebui să fie dulci, ci puternici, fioroși, să se poată cățăra și să se poată apăra la nevoie. 

Bobo crescuse și tot nu era încântat de cățărări la înălțime. Nu îi mai era chiar frică, dar nu îi făcea nici o plăcere să se urce mai aproape de zei, cum zicea tatăl lui, sau să ajungă pe genunchii stelelor. Lui Bobo îi placea apa. A învățat să înoate imediat. El era cel mai priceput la pescuit, deși nu îi plăcea să o facă și tot el era cel care elibera cel mai des peștii pescuiți. Nu îi plăcea ideea că partenerii lui de înot să fie prânzul familiei lui. Știa pentru că mama lui îi tot explicase – există un ciclu al vieții pentru orice ființă – Se naște, cu bucurie în familia lui, crește înconjurat de familie și prieteni, pornește în călătoria care îi va fi puntea dintre copilărie și maturitate, va trebui să înfrunte greutăți și la un moment dat moare. Este vânat, este călcat, daca este târâtor, sau moare de bătrânețe, dar moartea este naturală. Face parte din ciclul vieții. Important este ce faci tu pe parcurs. Cu asta era de acord și asta i-a zis și el mamei lui când s-a hotărât să devină scafandru. Primul ursuleț scafandru. Și-a confecționat cu ajutorul unei broaște țestoase bună la toate, un costum de scafandru și un tub de oxygen. S-a dus la chimistul din pădure să îi umple tubul de oxigen, i-a zis că era pentru un proiect la scoală, căci altfel chimistul nu l-ar fi ajutat și înainte să încerce costumul și să intre în mare le-a scris părinților un bilet scurt. “ Dragii mei părinți, nu o să fiu niciodată un cățărător, oricât m-aș chinui  pentru că eu sunt primul ursuleț scafandru și am plecat să descopăr bogățiile mării, să dansez cu delfinii și să mă bronzez pe marile balene. Nu vă faceți griji. O să fiu bine și am să mă întorc peste un an. Nu uita mamă – Important este ce faci pe parcurs”

Și așa și-a început primul ursuleț scafandru aventurile în marea Azul.