duminică, 22 februarie 2015

amintiri de pe maidan

Mi-amintesc de un copil blond. Un baietel cu care ma jucam volei pana seara si nu voiam sa intru in casa cand striga mama "Inca 5 minute". Il intrebam ce e Vacarestiul si el radea si imi spunea intreaba-l pe I. Si il intrebam pe I. Ce e Vacarestiul? Nici ei nu cred ca stiau. Imi trimitea scrisori de dragoste. Eu aveam 10 si el tot 10. Zicea ca ma iubeste. M-a iubit pana la 11. De atunci nu l-am mai vazut, dar eu i-am scrijelit numele peretele din camera mea. Mi-am zis ca asa o sa fim mereu impreuna, cum erau actorii din telenovelele la care ma uitam in weekend cu bunica.

Mi-amintesc de un tanar blond. Mi-aducea cafea dimineata, inainte de cursuri. Stateam unul langa altul la curs. Ii zambeam si ii povesteam despre facultatile mele interminabile. El zambea intelegator. Ne-aminteam amandoi de copii de 10 ani, ii purtam si pe ei cu noi, undeva intre cursuri. Se uitau unii la altii neintelegatori, ce faceti aici? Nu vedeti ce plictisitor este cursul asta de contabilitate? Mingea si pe maidan cu voi. Acolo va place amandurora. Pe maidan, unde e piciorul rapid si mingea dezumflata si intotdeauna in curtea vecinilor. Sari dupa ea. Sari. Daca ma prinde, ne prinde pe amandoi. Da dar tu esti fata, tie nu iti face nimeni nimic. Atunci o sa sar eu. Nu lasa. Sarim amandoi.

Mi-amintesc de un baietel care nu semna scrisorile pe care mi le lasa in cutia postala de valentines day, dar eu ii stiam scrisul caci doar imi scrisese in oracol.  Mi-amintesc ca era nascut in octombrie.

Mi-amintesc ca am tinut la el.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu