căutam oglinda aceea.
o găseam doar în casa ta. pe ușa ta.
căutam să mă facă mai frumoasă, mai slabă, mai dulce
într-o duminică, pe la șase seara am găsit oglinda la ghenă.
O aruncaseși tu, fără nici un preaviz.
Am încărcat cu prune un cos și am venit spre tine. Ți le-am lăsat la fereastră și ți-am prezis
n-ai să mă mai vezi frumoasă.
Într-o dimineață de duminică. 12.
Oglinzile din casa mea s-au spart. Toate și-au amintit de oglinda aceea.
În care regăseam un eu pierdut în haine de puștoaică de 16 ani, cu țepi și păr roșu.
"eu nu mă tund aici" așa mi-a zis el. Freza mea pe vremea aia spărgea singură oglinzile babutelor din cartier, pe a ta nu. Niciodată pe a ta.
geamuri mici, urme ale oglinzilor de altă dată îmi zgârie talpa stânga, prin papucul de plajă.
Marea se termină pe oglinzi noi. Așa e marea, mai asexuata.
Teleferic de umbre atârnate în oglinzi de lemn. Asta ne cere directorul la brieful de luni, iar tot ce pot face eu este să visez la oglinda din tomberon, care vedea o parte din mine, de atunci. Cea mai bună parte, poate.
caut încă oglinda aceea, de fiecare dată când intru în casa ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu