Paianjen cu colți

 Lurdes, așa o să o cheme. Lurdes Adriana Camelia.
 Lurdes? Ce nume e ăsta? Lurdes?
 O să radă copii de ea la școală. O s-o strige Lurdi nebuna.
 Și așa o să îi creezi premizele nebuniei
 Bine atunci poate să o cheme Maia. Și atât.
 
 Maia se legăna pe o pânză de păianjen și fiindcă ea nu se rupea a mai chemat un elefant.
 Maia mi-a șoptit aseară despre paiajenul pe care îl ascunde în pantoful ei stâng de școală.
 D-aia șchiopătă îmi zice, D-aia șchiopătă, că să nu calce păianjenul.
 
 I-am luat pantoful în mână și l-am trecut sub jet de apă, în chiuveta din baie.
 Maia a strigăt, un strigăt plânset. Apoi s-a uitat la pantof și mi-a zis. E încă acolo. E un păianjen magic.
 
 De atunci Maia nu a mai șchiopătat, dar își lasă păianjenul aruncat peste tot.
 Asta vară când am pedepsit-o să nu se mai uite la desene după ora 9.00, m-a pișcat.
 Mi-am pus sare, dar degeaba. Colții lui s-au răsculat în palma mea mulți ani dup-aia.