marți, 11 august 2015

mâinile bunicii

mâinile bunicii mi l-au învățat pe "a"
mâinile bunicii deveneau aripi de pasăre și rezonau a cip cirip
când eram supărată că nu o văd pe mami toată ziua
 
 Se întâmpla din când în când să se supere bunicu'. Des.
 Și striga și bombănea despre nu știu ce nongraitor din fermă.
 Bunica nu își ridica privirea de la mileu.
 El se aprindea din ce în ce mai mult.
 Bunica continuă să brodeze.
 Apoi el se oprea. O pauză bine-meritată. O privea și îi zicea "N-ai de gând să zici chiar nimic? Mă  lași să bombăn aici fără motiv?"
 Ea continua să brodeze.
 Eu continuam să scriu a-ul mult dorit.
 El se uita la ea cerând un răspuns din priviri.
 Ea își ridica zâmbetul spre el și îl întreba dacă nu îi e foame.
 
Despre nongraitoare nu se mai auzi nimic până ce mâinile bunici le atinseră pe ale bunului. Dumnezeu să îi ierte pe amândoi. Bunica îi șopti. "Nicule, eu nu mă pricep prea bine, dar poate ar fi mai bine să..."
 
Azi noapte într-un vis mi-au apărut doar mâinile bunicii pe un fundal negru. Fundalul- licență profesională, trebuie să găsesc mereu un context. Ele se lipsesc de tot ce e viata, zilele astea.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu