duminică, 27 martie 2016

cerneala din par

Parul mi-e plin de cerneala,
Ochii mi-s plini de sirop de artar,
Plamanii mi-s goi,
Inima mi-e rastignita intre umeri si carnati plescoi.
Mi-ascult constiinta cum bate. Atarna de cate un muschi, ratacit la fereastra.
Se intinde, se pierde printre sciatica si degete moi,
ce bat intr-un laptop pierdut de demult.

Constiinta in prelungirea muschilor nu prea are viata. Bate incet, dar bate, inca.

Cerneala imi curge din par, pe o hartie veche, galben pal.
Degetele-mi moi, intind cerneala si descopera subit un univers pierdut.
Paru-mi e curat. Ochii mi-s goi.
Siropul il am inca in camara, pentru prajituri de iarna.

Plamanii striga. Plamanii sunt singurii care au forta sa strige. M-asteptam la mai mult. M-asteptam la tot, de la tine. In schimb tu ce faci? Politica. Politica in corporatie.

Inima mi-e plina. Plina de ridicol.

Constinta muschilor se ridica deasupra. Mi-aud maseur-ul "pofteste matale la un tratament"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu