O mare de blond întinsă pe masă. Calică cum sunt nu m-am putut hotărî. Blond cenușiu, blond rece sau blond roz. Poate roz, că îmi amintește de adolescență, de prietena mea cu sufletul roz. Poate cenușiu, că îmi amintește de mama, complicată, liberă, senină. Blond rece, parcă e prea alb pentru mine. Parcă îmi imaginez pete verzi pe marginile feței de masă din sufrageria cârlionților liniștiți de placa unsă cu ultimul ulei de păr. Verde? Sună bine. Pe unghii. În păr, mai puțin. Blondul meu trebuie să fie unul argintiu, unul lejer, unul necontrolat și ne calculat.
Și cine zice că doar alegi o vopsea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu