Ma gandeam zilele trecute la ce calitati imi trebuie, ce abilitati
trebuie sa dezvolt in mod constient ca sa devin un client service mai bun. Ma
gandeam mai cu seama la un lucru pe care mi l-a spus un coleg la un moment dat
„ Nu te mai purta ca si cum ai fi omul
clientului in agentie caci nu esti. Trebuie sa fii omul nostru in fata
clientului”. M-a pus pe ganduri... si apoi am ajuns acasa si mama si tata
discutau in contradictoriu din cauza unui prieten de familie. Tata ii spunea „
nu inteleg de ce ii tii partea, ar trebui mereu sa fii de partea mea”. Mama i-a
raspuns, „ pai da, exact asa sunt eu de partea ta, chiar de multe ori fara sa
iti dai seama. Ei... lasa-ma atata timp
cat vrei sa cedez, sa fac cum zice x-ulescu nu inseamna ca esti de partea
mea. Acum vreau sa faci ca el, data
viitoare poate am sa vorbesc cu el sa faca el ca tine”.
Mama mediaza.
Cand eram adolescenta
media intre noi si tata. Daca noi il intrebam daca ne da voie sa mergem la o
petrecere (in weekend, pana la ora x si ne aduce nu stiu cine acasa) raspunsul
lui indiferent de variabile era NU- ca doar de... „Nu” e cel mai frumos cuvant.
Ei bine si eu si sormea invatasem... mergeam prima data la mama, careia ii
spuneam – cu cine mergem, cat stam, unde e petrecerea si ii dadeam si un numar
de telefon ca sa aiba ea in caz ca noi nu raspundem... si apoi... peste doua
–trei zile venea tata ca prin minune si ne lasa banii de cadou pe birou.
Mama mediaza. Apoi mama organizeaza.
Nu se misca ceva in casa fara sa stie ea.
Zilele trecute radeam cu colegele mele mai in gluma mai in
serios ca o sa invatam photoshop curand, caci ... vremurile fara art sunt
vremuri grele, dar pana la urma singurul nostru art s-a descurcat.
Mama face si cumparaturile. Inainte de toate are o lista, la o lista la o lista si cand
ajunge la magazin incepe sa taie de pe lista. Zahar am luat, faina.. si ardei
gras mai avem... si imi amintesc de o alta lista, care suna cam asa
:Deliverables: kv + declinari- flyer, poster, roll up, etc. KV-ul e in creatie-
pozele le-am cumparat, sunt RF, sunt pe istock – da ne incadram in buget, ah..
sa nu uit sa cer cotatie de muzica.. sa fie de librarie...da da de librarie si
tot asa. Iese mama din magazin ajunge acasa si din toate partile aude- ai luat
si ceva dulce? Suc ai luat? Dar de ce n-ai intrebat daca aduc minibrezel?
Si
tot asa imi suna in cap „Nu i-ai zis clientului ca nu se poate? Ei cum... dar
de ce n-ai intrebat si de asta, si de asta, si cum tu nu stiai ca ne trebuie
highrez totul ca sa putem lucra la
rezolutie buna... ba da stiam, dar inca n-am apucat sa cer... n-am apucat sa
cumpar si dulciuri caci sunt foarte incarcata cu tot restul. Si nimeni nu mai
zice nimic...nici noi, nici tata, dar in sinea noastra nu suntem total
multumiti... nu suntem caci credem ca noi in locul ei am face mai bine.. ce sa
fie asa de greu.. ne organizam mai bine.. TEORETIC totusi... TEORETIC...
Cand ne mutam mama pune fiecare cutie cu eticheta ei in
locul bine determinat, mai impacheteaza ceva, despacheteaza altceva, mai
gaseste timp sa si gateasca sa duca si catelul afara.... Cum sa mai gasesti
timp si pentru blisterul ce striga revizii de la imprimanta, si pentru
research-ul ce trebuie facut si pentru cele 3-4 conturi ce trebuiesc urmarite
si pentru lungile discutii cu clientii si pentru dezbaterile cu creatia, poate
ei au dreptate, poate tu ai dreptate – la sfarsitul zilei irelevant cine are
dreptate, trebuie sa iasa cat mai bine... si clientul devine nemultumit atat de
usor... si da...
Nu-i poti multumi pe toti, indiferent ca tu cumperi cartofi
si nu dulciuri... sau negociezi un brief. Nu
exista job mai greu ca cel de mama... si tind sa cred ca e urmat de cel de
client service. TBD
