Sentimentul iernii e profund si singur. Isi face loc usor din neant si se ridica lent pana ce incet incet acopera tot pana ce momentul iernii devine sufletu-mi intreg.
Si e iarna in sufletul meu. Si imi incalzesc sufletul la un pahar de vorba cu prieteni buni si vechi si dragi. Si e iarna in sufletul meu. Si imi incalzesc sufletul cu mici gesturi de afectiune catre parinti, bunici si frati. Si totusi e iarna in sufletul meu.
Ce faci femeie? deschizi geamul? Ingheata maruntaiele pline de emotii verzi si apa si viata.
Ingheata maruntaiele sufletului meu cum ingheata pomii in gradina lui tataie batranu, Dumnezeu sa il ierte. In gradina aceea parasita, in multele hectare cu care se mandrea, ii ingheata prunii si ii ingheata averea. Si iata cum aluneca in sufletul meu orice sentiment de mandrie, de apartenenta. Si cand ma intreaba cineva, tu a cui esti? Pai as raspunde sunt a metroului.
Acolo mi se crapa turturii acolo mi se incalzeste un pic sufletul cand vine iarna. E senzatia aia cand esti in frig in zapada, singura, imbracata mult mai subtire decat trebuia, dar cu buna stiinta, cu putin toc, ca doar.. nu degeaba baba sufera la frumusete si numeri secundele pana ajungi la metrou. Unde e cald si bine. Chiar daca s-a scumpit cartela de 10 calatorii. In sufletu-mi e iarna si vreascuri trosnesc a vreme cam rea.
Ce mi-s 10 calatorii?
Sentimentul iernii e profund si singur. "Winter is coming"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu