duminică, 4 noiembrie 2012

un vis de gargaun

O inima de om, in centrul plexului. O inima de om ce nu e inima, e o camera, pe care nimeni nu o vede. Acolo isi are cuibul un gargaune. Se plimba gargaunele intre cei 4 pereti. Inima de om pompeaza. Pare sa cutremure totul. Gargaunele isi facuse casa, avea scaune si masa, in caz ca... ei bine nici el nu stia in caz ca ce. Doar ca asa era politicos. Din cand in cand inima de om pompeaza, peretii casei sangereaza, gargaunele se ascunde sub masa. Cand totul se opreste se formeaza doar pentru un moment o fereastra mica. Asa se intampla de multi ani. Intr-o zi nu stiu ce ii veni gargaunelui de se arunca de la fereastra. Fie ce o fi si plonja inainte, fara frica. Era un curaj nebun. Un curaj de gargaun. 

In inima de om se naste un alt gargaun. El traieste intr-o camera mai mare, caci camera se largise de la fostul locatar. Era deja mobilata, doar ca acest nou gargaun nu e multumit deloc. El nu sta si nu remodeleaza, el bate in peretii casei, bate pana ce peretii se crapa putin cate putin. Se arunca fara remuscari in afara. Era un gargaun rebel. Nu ii placea inima de om. Era chiar si atunci prea mica. 

In timp multi gargauni si gargaunite au locuit in camaruta, si pe masura ce plecau, camaruta se facea mai mare si mai mare. Pana cand la un moment dat, ultimul sau gargaun, un gargaun ce se nascuse deja batran isi spunea din cand in cand... Aceasta este casa mea, o lume intreaga, cu pereti invizibili ce pompeaza, ce mai sangereaza din cand in cand, dar de ce m-as speria? E o lume ca oricare alta, nici mai buna nici mai rea. E o lume in care mii de alti gargauni asteapta in spatele peretilor ei. E o lume in care singuratatea mea ce mi-o compun in timp ce citesc ziarul cu ultimele noutati din lumea gargaunilor din lumea intreaga se intregeste in fiecare dimineata. Sunt trist doar caci imi amintesc de cei ce au fost inaintea mea. Sunt trist doar caci pe ei ii port in gusa mea de gargaun. 

O inima de om cat omul de mare aici traia un gargaun ce s-a nascut batran, dar n-a mai trait nici el mult, caci dupa un timp inima s-a oprit. Totul s-a prabusit, acum e tarana. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu