sâmbătă, 18 iunie 2016

despre zile cu soare, impare

 Mi-a furat soarele o parte din zi. 
 Mi-a încrețit fruntea și mi-a strâns sub ochi o lacrimă albastră. 
 Mi-a furat soarele, o vară întreagă. 
 L-am cântărit pe o balanța și mi-am zis că-I mult prea greu ca să reziste o vară întreagă.
 Trebuie pus la dietă.  
 Mi-a zâmbit soarele, dintre luna și stele. 
 L-am fugărit cu o umbrella, l-am închis într-un ibric. 
 Mi-a ars ibricul. A trebuit să îl arunc la gunoi. 
 Din gunoi l-a scos o cioară. L-a apucat de-o rază stângă și l-a urcat pe cer.
 Când să iasă pe fereastră cioara mi-a atins pălăria de paie. Paiele au luat foc, iar păru-mi e galben de atunci. Soarele mi-a furat ceva în drumul lui pe cer. 
 De atunci mi-aranjez lacrimile albastre în ordine descrescătoare, pe zile impare. Abia le aștept.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu