mijloc dulce amar

In marea moarta, acolo la intersectia dintre balenutele zilelor de dupa menopauza si Dorisurile adolescentei mele, in marea moarta ne regasim circumstantele

Circumstante pline de pasiune si de regret 

Circumstante relative. Intense. Compromisuri ale moralei. Compromisuri ale personalitatii. Mareea marii moarte peste tot.

Circumstante furioase. Furioase si neintelese. Ce trag dupa ele nesiguranta, vina.

Circumstante care n-au inceput si nici final. Au doar mijloc. Un mijloc dulce amar. 

Circumstante de joi dup-amiaza, la o bere. Circumstante de compromitere a fiintei spre tot ce e interzis. Circumstante spre necunoscut. Ca si cum necunoscutul ar cunoaste inceputurile lumii.

Circumstante cu ochii turcoaz. Cu parul blond. Cu zimti de peste pe pielea incretita, nehidratata.

Circumstante ce nu se iarta. 

Circumstante ce se ascund in adancul fiintei. Fara scapare. Fara iesire. 

Acolo sa ramana.

Circumstante care o data cu ea se scufunda in marea moarta. Se arunca cu o anumita doza de oxygen, pana la fund. Se uita in jur. Unde sa arunce, toate circumstantele astea? Le lasa pe un coral. Circumstantele devin turcoaz.

La malul marii moarte ascult sirenele ce imi canta. O circumstanta. O dau pe mute.