sâmbătă, 18 iunie 2016

umar

 Își păstrează pe umărul stâng urmele ursului din semnul lui. 
 Ursul dimineața își face loc printre coaste, urcă încet spre gât și se odihnește pe Bărbie. 
 Pare s ail mănânce bărbia. Se scărpină. Dar ursul e pregătit. Își înfige ghearele în coșul din stânga bărbiei. Din el iese o substanță galbenă, lipicioasă și vie. Ursul râde. Au ce mânca furnicile din jurul săracului om. 
 Și totuși el se șterge cu un prosop, scutură ursul, se scutură și prosopul. Nu e sufficient. Se udă un șervețel. Pericol. Ursul escaladează buzele. Știe ca dacă ajunge pe nas scapă de pericol. Ghinion. Fix când ajunge în dreptul nării stângi, omul lui strănută, și Doamne ce strănut. Dintr-acelea de sperie și vecinii. 
 Ursul e pregătit. Își desface parapantă și planează efficient pe umărul drept. Hai câtinel spre casă. Spre urma de pe umărul stâng. Acolo stă ursul ce îl păzește pe Bogdi 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu