vineri, 23 septembrie 2011

Cum sa inveti sa nu mai bati la usa?

Usi necunoscute pe care tre' sa le deschid. Ma apropii tiptil, reticenta, bat la usa. Nimeni. Imi lipesc urechea de usa si ascult, lumea tipa, e agitata, injura, glumeste si rade. Este absolut evident ca sunt oameni in spatele usilor. Mai bat o data. Din nou nici o reactie. Ma mir, oare nu ma aud? oare nimeni nu aude in agitatia de acolo, de dincolo de locul in care ma aflu eu parca intepenita? Sunt inca socata. Continui sa bat, intai incet apoi tare din ce in ce mai tare, palmele si pumnii ma dor, incerc cu picioarele, as vrea sa daram usa asta, as vrea sa o daram. De fapt as vrea sa imi imaginez ca nu a fost nicicand acolo, iar eu de fapt si de drept sunt in partea cealalta in mijlocul agitatiei, a discutiilor incinse si a profesionalismului, eu sunt acolo si nu aici in fata usii ce pare ca ma uraste. Dau din maini, din picioare, intr-un sfarsit imi pun fruntea in dreptul vizorului si am o  "epifanie" imi dau seama in sfarsit ce trebuie sa fac. N-am mai batut. N-am mai disperat. Usa era o alta usa si nimic mai mult. Am pus mana pe clanta, am apasat-o si usa s-a deschis. Un tanar simpatic dinauntru mi-a zis razand- ce tot bateai atata? Unde te crezi, la Biserica? Intra, nu ezita. Asta e lectia cea mai importanta- trebuie sa ne invatam sa deschidem usi cu mana ferma si fara sa ezitam, sunt doar usi, daca noi decidem sa le transformam in monstruleti este tot responsabilitatea noastra sa ne luptam cu ei pana ii doboram. Asta daca reusim sa ii doboram pana la sfarsit. Calea evidenta si simpla este de cele mai multe ori calea cea mai buna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu