ma inconjor de ganduri de moarte. ma inconjor de suferinte mute. ma inconjor de prieteni vechi dar schimbati. mai nou ma inconjor de un Bucuresti de altadata ce nu va mai fii nicicand la fel. as vrea sa ma plimb prin Bucuresti cu nelinistea aceea ce m-a insotit in adolescenta, incercand sa il zaresc undeva intr-o cafenea sau pe langa Arcul de Triumf pe acel fat frumos. as vrea sa ma plimb cu autobuzul obosita, neatenta la lumea de pe langa mine doar ingropandu-ma in carti. as vrea sa ma intorc in timp intr-o Romanie in care credeam in care nu imi era teama sa citesc ziarul pentru ca si azi voi fii dezamagita de noile reforme si de noile cancanuri. as vrea sa admir bucurestenii si sa nu ii judec, dar mi-e greu caci copii striga cu voci de barbati si ciupesc domnisoare in toiul zilei, in centrul orasului, caci sunt oamenii ce isi striga de "sanatate" si de toate cele intre doua taxiuri accidentate, caci ma plimb si in spatele meu un barbat de varsta tatalui meu imi recita "Catrenele Fetei Frumoase", urmat de o jignire profunda, caci doar suntem in Bucuresti, in orasul in care o injuratura nu vine niciodata singura. as vrea sa imi asez plasa aceea din frageda tinerete inapoi pe ochi sa stea bine si sa vad doar ce vreau eu sa vad. dar cine stie, poate Bucurestiul in care m-am nascut si am crescut o sa ma surprinda.
trist, dar foarte frumos scris
RăspundețiȘtergereastept in urmatoarele zile sa ne povestesti despre cealalta fata a lucrurilor, al nostru bucuresti plin de frumos, de fat frumos, de copii isteti si dragalasi :)