Colorez cerul cu verde. Verdele arborilor in toamna. Un verde uscat, bolnavicios, salbatic. Un verde de toamna. Si mi-arunc deasupra cerului meu verde sacul rosu. Si eu am un sac rosu ca al lui Mos Craciun, doar ca pastrez in el toate frustrarile, tot stresul, toata durerea si toate regretele. E un sac greu, dar nu-l mai simt. „Deschideti-va portile, celestiale imparatii- lasati-ma sa arunc un sac rosu dincolo de ele, sa va cutreiere vamile, sa se ridice pana in cel de-al saptelea cer, sa misune dincolo de religii si de mituri. Deschideti-va portile celestiale imparatii si lasati-ma sa ma liberez de toate grijile, de toate frustarile, de toate regretele. Deschideti-va portile celestiale imparatii si lasati-ma sa fiu eu din nou.”
Am un cer verde tomnatic ....il port in buzunarul drept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu