Calatoria mea e cea a unui om simplu. M-am suit intr-un avion si am ajuns pe un alt continent, intr-un alt capat de lume. Calatoria mea nu se termina aici. Ea poate incepe aici. Ma regasesc in limbi straine practicate de turisti, in mirosuri moderne si in vieti imbinate. Ma regasesc aici si nu prea. Sunt in cautare dar nu vreau sa ma gasesc, nu aici, unde limba vorbita e un pic prea sus, unde nu sunt turisti, unde mirosurile sunt, dar eu nu le percep si unde se intampla sa fie oameni care ma vad si isi exerseaza pe mine aruncarea cu arcul. Arunca priviri rautacioase, comentarii de oameni nepasatori si injositori si din cand in cand se grabesc pentru a se afla in fata televizorului, e ora 5, imi incepe Esmeralda. Eu sunt un om simplu, dar un om care daca nu simte moare. Am doua camere- pe una nu o folosesc deloc, e acolo ca sa imi aminteasca cine sunt eu- eu sunt un om simplu ce are nevoie doar de o camera, dar se afla intr-o tara in care are doua. Pe una nu o voi folosi deloc si totusi o am. Circumstantele calatoriei mele sunt straine de ratiunea si simtirea mea. Circumstantele devin o incercare, o incercare a spiritului meu. Sunt un om simplu cu un spirit simplu- imi doresc sa respir un aer care sa imi priasca, imi doresc sa ma plimb pe o strada in care sa nu ma tem, imi doresc sa zambesc unor oameni iar ei sa imi zambeasca inapoi. Imi doresc sa fiu eu- un om simplu cu bune si cu rele... dar sa fiu eu, nu eu victima stereotipiilor unor donsoare nascute in fata telenovelei de la ora 5. Calatoria mea incepe aici. Bring it on.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu