I-am zis intr-o zi ingerasului ce imi pazeste usa casei : Cresteaza-mi te rog o aripa pe usa, sa stie Doamne Doamne unde ma gaseste. Si de ce o aripa, m-a intrebat ingerasul ce in ziua aceea se deghizase intr-un ciobanesc canadian.
Cresteaza-mi te rog un inel pe usa, sa stie Doamne Doamne unde sa ma gaseasca i-am zis cand n-a inteles la ce imi trebuie aripa. Ingerasul redeghizat in capcaun s-a uitat contrariat spre mine.
Cresteaza-mi te rog o unghie pe usa. O unghie ce zgarie incet incet de sus in jos in mijlocul lemnului de artar. Ingerasul nu sta pe ganduri de doua ori si imi cresteaza unghia. In cateva secunde, unghia incepe sa se miste in sus si in jos pe usa mea.
Ingerasule, de ce nu mi-ai crestat o aripa pe usa, cum te-am rugat prima data? Pai n-ai nevoie de aripi ca Doamne Doamne sa te recunoasca, el stie pana unde poti zbura.
Ingerasule, de ce atunci nu mi-ai crestat un inel? Sa stie Doamne Doamne ce pacate am si sa ma recunoasca dupa ele. Pai n-ai nevoie de pacate sa te recunoasca Doamne Doamne, el le stie pe toate.
Ingerasule, dar ce mi-a venit cu unghia? De ce mi-am dorit o unghie?
Ingerasul deghizat in ingeras se intoarce incet spre mine si imi spune fara ezitare, pai Doamne Doamne nu poate sa intre pe usa ta, fara acea unghie, ea scartaie pe lemnul de la intrare, pana gaseste prima, a doua a treia indoiala, pana gaseste indoielile cele mai mari, acelea pe care nu ti le recunosti nici tie, ea este insemnul tau de om, ea este ceea ce te diferentiaza pe tine de alte fiinte. Doamne Doamne nu poate intra intr-o usa nezgariata, nemarcata de nici o unghie. EL nu recunoaste acele usi si deci ele nu exista.
Ai sa imi crestezi o noua inima? Doar cu unghiuta de la usa, doar cu ea ai sa iti crestezi singura o noua inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu