Lacrima de jucarie

în palmă-mi port o jucărie.

e prea mică să o observe cineva; e din metal și strălucește la întuneric.

la întuneric niciodată nu țin pumnul deschis să se facă palmă.

crește atunci când trezesc o emoție, când din mine iese ceva frumos.

jucăria asta strălucește nu doar la întuneric
strălucește când ajut o bătrânică să coboare din tramvai,
când îmi ajut colegul să își termine treaba
sau când ma joc cu un copil singur.

de la un timp jucăria s-a pierdut printre munții palmei mele,
dornici de monezi, de afirmare, de fapte de aroganță.

Îmi ridic palma sus în fața lumii.
nimeni nu observă nici o jucărie.
Din ea se prelinge un strop de apă, pare doar transpirație.
e o lacrima de jucarie.

Mi-am ridicat palma în fața lumii și tristețea s-a așternut peste tot în jurul meu.
Jucăria dispare căci monezile și aroganța și task-urile și obiectivele de comunicare și fonturile si fundalurile toate se strâng în palma mea
unde să trăiască jucăria?

Mi-am ridicat palma în fața mea.
Mă oglindesc în ea.
Cand mi-e "inconvenient" să fac o faptă bună, când mi-e greu să mă ridic să ajut, fără să strig lumii nimic,
în acel "când" jucăria mea dispare.

Am palmele goale.
Goale și "transpirânde".