From the moment when there will never be only about love

Imagine this young and nice blonde young woman. She is not the prettiest or the smartest of them all, she is not sassy and she is not as charismathic as others can be, but she is genuine and she believes in her dreams in her friends in this wonderful road ahead. She wants to find love. 

One day during her 17th year of existence, she falls in love...she wears hats and she wears hearself with a smile, always with a smile. She tries to be fair and kind to everybody and she finds whatever happens, finds her heart full of love...and he, that boy that her heart chose is always there. 

You know the difference between a woman and a young woman? 

The young woman only considering the separation, she would be crushed, she can not see herself a moment post the separation, for her something will stop, a part of her will stop from existing right in that instant. 

You know what is the funny part? It really stops. And it is not her heart as the silly romantic movies would picture it, and it is not her dignity even though this may be hurt as well, but it's something else, something that leaves our soul and dives into the sky, when our tears hit the ground.

There is a difference that must be stated, if she was the one that initiated the sepparation then in the back of her head this thought will rise... "Am I able to really love? Am I able to find a man to love?" 

And if she was dumbt then maybe even more, another similar thought will be born "Am I not good enough to be loved? Am I not lovable? Or I am, but not for more then one-2-3 years?". 

This two thoughts that weren't there before, this two thoughts are that little bricks that build the bridge to womenhood. 

A woman is not a woman until she becomes a little sarcastic, untill she watches romantic movies, smiles and keeps wathching them but knows always that this is only a movie.. this can never happen in real life. I used to ask my mother when I was around 12 years old, I used to ask her, mom do you think a man like Patrick Swayze in Dirty Dancing, will come and say something like "Nobody puts Baby in a corner"? Mom smiled and she said... You have to understand this is a movie.. this things happen only in movies. 

Well... when you watch a movie with this silly happiness at the end and smile with a little bit of sarcasm, an honest smile nevertheless.. well then you are a woman. 

Those thoughts have transformed you and now love will never be only about love. 

Not only about love...but mostly about love? Nope it's mostly about those other things that can support love, even if there is a different kind of love... not the one that makes your whole conscient and unconscient dreams flower. 

Romantic love gets like most other things in life prioritised- respect, common interest, same or almost same status, looks, education, intelectual background, attraction and hopefully love. 

 

 

cel mai cel dintre cei ce se plimba din cand in cand desculti

Cand gresesc si imi pare rau in loc sa spun curat si bland - am gresit imi pare rau, eu ca om mare ce sunt bat cu pumnii in pamant si zbier mai nehotarat - N-am gresit. Nevinovat ma gasesti si ieri si Azi.

pe un papirus pe masa din bucatarie ma intampina un mesaj stangace.

Ai ranit?
A plans?
A durut?
Ai dezamagit?
Ai jignit?
Ai pierdut?
Ai folosit si n-ai intrebat?
Ai furat? Chiar fara sa vrei ai furat?
Ai mintit sa iti fie bine?
Ai zambit din interes?
Te-ai dezbracat de dres?
Ai privit spre asfintit si te-ai plictisit un pic?


Cine eu? Sa fim seriosi. Eu sunt cel mai cel dintre cei ce se plimba din cand in cand desculti pe acest pamant. Eu sunt omul cel descult. Nu ascund. Nu pierd. Nu cant. Nu ma mint.Nu dezgrop nimic. Nu sunt in fapt descult.

Si ca un om descult ce se respecta...impachetez hartia din bucatarie, o arunc intr-un sertar, sa o tin totusi amintire... si imi croiesc deschis si descult drum spre biserica din colt sa ma inchin sa ma ajute Doamne Doamne sa imi dea si sa imi dea caci doar asta stiu a cere. Doamne da-mi si mie. De ce ?

Pai cum de ce? Nu exista de ce. Doar sunt cel mai cel dintre cei ce se plimba din cand in cand desculti pe acest pamant.

E adevarat ca de gresesc ... nu recunosc...doar ce sunt fraier, sa spun eu imi pare rau? Sunt NEVINOVAT pana la proba contrarie si nici atunci, caci sunt cel mai cel dintre cei ce se plimba din cand in cand desculti pe acest pamant.

Sa fie praf de liliputani pitici

redresezi un inteles ce s-a sfasait printre dintii tai maro.

reprimi un liliputan ce traieste in ureche si aluneca pe horn chiar pe limba ta cea noua. Ia-ma acasa mai idee, Ia-ma si pe mine in dar. Mi-ar placea sa ma servesti cu placere in pahar.

restrangi din cand in cand aria de actiune a piticului ce zbiara ce mai stau eu printre voi? Sunteti marii intelepti ai verdictului final, se sfarama lumea in doua si eu iau bani de protocol. Se transforma liliputanii in idei nemaivazute si imi canta in ureche ce se aude de prin stele. Si mi-e greu sa nu vorbesc. Sa tac si sa ma prafuiesc ca de la inaltimea mea, praful mi-e prieten vechi. Praf de pantofi cu toc si praf de pantofi inramati in pamant.

regasesti cate o placere ce ti-o strici dinadins. Esti prea tanar sa te joci, n-ai casa si dormitor. N-ai cismea si n-ai pitici sufiicienti si nici liliputanii mici nu iti sar in ajutor.

rapus si redobandit te intregesti mereu. te-ai obisnuit cu toate, mai putin cu stilul tau. mereu ajungi sa te surprinzi cu cate un praf de ceva ce ramane in urma ta.

Albastru si Nemasurat

e un cerc ce se masoara nu prin arce sau prin raze ci prin vise de marire si prin mici subintelesuri.

e un cerc mai mititel, ce mi-l vedeam pe deget poate doar si poate un minunat inel. Nemasurat. Albastru. 

si din cand in cand inel cercul meu cel mititel, facea tumbe dupa ei prin parcul din Cismigiu. Ii prindea de pantaloni, se arunca la randul lui, sezi culcat si uite asa, cercul meu se tot largea. 

si am surprins un cerc vecin cum priveste cu un strop de curiozitate, poate, spre curtea mea din visul cel mai din spate. 

se facea in vis asa ca saream un cerculet ce din cand in cand de mana ma prindea si uitam ca am o mana. Se facea ca era mic si-mi soptea din cand in cand, Eu sunt mic, tu fa-ma mare. Si-l puneam chiar sus pe umeri si il tineam la inaltime sa cuprinda cerculetul gatul meu de elefant. Si uitam ca mai am gat.

intr-o zi m-a trasnit, o idee mi-a venit si-am luat cercul mititel, cel ce e ca un inel. Nemasurat. Albastru. 

si l-am pus incetisor intr-o oala de namol. L-am rotit, rotit in hora, pana n-a mai rezistat, si de drag si dor saracul in namol s-a scufundat. 

si-am cuprins namolul in palme si cu el eu ochii mi-am spalat. De am uitat, singuratate, ce aveam eu mai drag. 

Cerculetul s-a largit. M-a cuprins. M-a rasturnat. Mi-a soptit sa nu ma zbat. Sens nu face. Foc si soarta sa imi fie- si Albastru si Nemasurat. 

Unchanged Change

Change is imminent. It is that force that drives societies; that makes things that used to be impossible, now possible.

Change is strange because, actually is not real. It does not work it self out, it does not transform and it is something new only at first- then change becomes the rule so it is not change anymore

Change is only artificial. Is drawn by hope, sometimes with effort, sometimes without.

Although it is "prayed for" - We just need a change... We need to change the way we think, the way we act, the way we are... When it is here, change is scary and I don't know a single person that reacts natural and positive to change. We don't like change, at least at first. We have this inner inertia that makes us live through it. Survive it.

Change is the hardest thing we do and it is not real. People change only a little, they mature, they adapt, but real inner change is just a myth. Some of my high school friends would say- you that always were the optimist one, the one that is enthusiastic about everything new...you don't really believe in change?

The duality in a person is always there  a bad person can do good things, and a good person can do bad things. This is the gray in life. There is no good or bad, there is only this human touch that is both.

Change is imminent because we need it. We need to think there is more to it. So we try and sometimes we succeed.

We go far away from that poor neighborhood that we used to live in, we hire babysitters for our babies, we go shopping in Milan, and we play sports.

We think of all the things we can still do. We plan but behind all this...behind it, there is that fear, that maybe someday you'll be forced to go back to that poor neighborhood, cause all has change except us. We still are the same, minus maybe some hair, or some extra weight... and some new knowledge about a specific are of expertise that helped us get here, at this point in time.

People at their core do not change. They try to change the environment, and sometimes succeed, but change remains artificial. We need it. So it is ours to provide.

source: dreamstime

 

 Do change something tomorrow. It's good exercise. 

Spirit Romanesc in Avion

Eram 3...in avion in drum spre casa: un italian si un roman si eu pozitionata strategic la geam. Amandoi pareau mosuleti simpatici, zambareti si foarte politicosi.

Cum de fiecare data cand ma urc in avion mami ma cearta daca nu ii dau mesaj cand urc si cand cobor, sa fie ea sigura... sincer nu prea inteleg de ce, dar asta e o alta discutie. In orice caz eu butonam telefonul si mosuletul din dreapta mea, il vom numi romanu' se intoarce spre mine si politicos ma intreaba, "Nu va suparati domnisoara, acesta e un telefon cu tableta?" I-am raspuns si am zambit si mi-am zis ca sunt poate cea mai atehnica persoana de varsta mea...sper sa nu ma intrebe detalii despre ce face telul meu...caci spre rusinea mea si "groaza" prietenelor mele nu il folosesc pentru mai mult de strictul necesar.

Apoi romanu' si-a indreptat atentia catre mosuletul ce statea langa culoar. Cred ca in 10 minute, italianu' si eu normal stiam toata viata romanului. Ce am uitat sa specific este ca romanul nostru nu vorbea italiana. Stia niste cuvinte simple pe care la folosea strategic si creativ chiar as putea spune, in conversatie. El vorbea cu italianul, care nu stia romana in romana.

Primul lucru pe care l-a facut, ca orice bunic care se respecta- ne-a povestit despre nepoteii lui- avea 3 din partea baiatului si pe Margot, (care banuiesc eu ca era preferata lui) din partea fetei. Fata s-a casatorit cu un brazilian, care no era ""nero", no... era mulatri.. La filla a mostenit ochii lui si parul lui, dar pielea...pielea e bianca. Spuse romanul cu o usurare in glas. Am aflat ca sotia lui se operase de cancer la sanul stang, ca avea un tata de 90 si ceva de ani, care avea o menajera pe care o angajase el... "Devo pagare... dar e corecta."

Cel mai simpatic a fost cand si-au spus varstele- Cuanti ani tieni? (intreaba romanu' usor timorat). Italianu raspunde 68, Romanu' fericit ca e mai tanar declara- ah eu am 66 chiar acum in Noiembrie implinesc. Italianul spune, de fapt si eu implinesc 68 in august. Erau incantati ca se intelegeau si facusera cunostinta.

Romanu' nostru era tot imbracat in negru, iar in maini avea o carticica de rugaciuni, un mini notebook si un pix. Am aflat curand ca nu ii placeau evreii, negrii si homosexualii. Am aflat si ca sotia lui era matematiciana si vorbea foarte bine italiana.

Am aflat ca romanu' facuse Liceul de Arte si apoi Facultatea de Arte. Tatal sau fusese pictor, iar el a devenit pictor de fresca in biserici...manastiri. Asa se explica poate referirea constanta la Dumnezeu. Cand ne-am inaltat i-a zis Italianului foarte serios. Ahora...Dio nos guarda en sus manos- mai in italiana decat sunt eu in stare sa reproduc...

La un moment dat, nefiind implicata in discutie m-am cufundat in propriile ganduri insa am revenit rapid, caci amandoi erau entuziasmati ca doi copii si desenau pe notebook. " No... era metano, stii.. metal cel mai puternic metal... Italianul... nu stiu exact ce zicea, pana la urma am inteles ca zicea ca el stie metalul asta, dar romanu' l-a lamurit repede ca n-are cum sa il cunoasca mai bine ca el.... el il folosise in munca lui. Atat i-a trebuit Italianului si mie de altfel caci am invatat toate metodele prin care se fac Vitraliile si sunt 3 din care 2 sunt foarte foarte speciale si iti trebuie niste materiale foarte "spetiale".

Cand italianul indraznea saracul sa mai zica si el ceva... romanu' batranel ii spunea...stai ca n-am terminat si il lua iar cu tehnicile... si parea enervat cand italianul nu intelegea exact despre ce tehnica e vorba...se mai uita la mine sperand ca eu stiu sa explic mai bine... in italiana. L-am lamurit ca nu stiu o boaba italiana. Parea foarte dezamagit de domnisoara asta tanara din stanga lui... Ce o fi si cu generatia asta noua?

Concluzia discutiei fiind ironica... eu nu m-am putut abtine si am schitat un zambet larg - Romanu' ii intinde mana italianului spre a da noroc de la revedere si ii spune- Mia a fato un grande piacere. Italianu' daca scosese maxim 40 de cuvinte... de-a lungul discutiei...era bine.

Ma gandeam la sotia lui. Ma gandeam ca probabil ca se iubisera mult... si ca acum depindeau unul de celalalt si tineau enorm unul la celalalt. Eram sigura de un lucru- ea vorbea putin.

Mi-a placut de mosuletul acesta. Purta in sine exemplificarea clara a spiritului romanesc. Vorbim mult si vorbim multe, facem cu pasiune ceea ce facem (daca n-a explicat metodele de realizare a vitraliului...n-am inteles eu in romana... ma intreb italianu' saracu ce a inteles) si ne raportam la noi prin familia noastra. Firesc.
 

Cuvinte de ziar

Cuvintele noastre se dueleaza intr-un ziar vechi.

Se insinueaza din coltul din stanga al paginii, se pierd usor in centru si revin cu toata forta in dreapta spre a termina marea batalie a fiecarei zi.

Cuvintele noastre sunt prea mici pentru o revista, dar si-au facut culcusul intr-un ziar de gazeta. Apar din cand in cand pe neasteptate si par suprinse sa ne vada si pe noi acolo.

Cuvintele noastre sunt pline de ele si uita si sursa
Si uneori uita pana si scopul.

Sunt cuvinte scrijolite...imprimate...sunt cuvinte ce isi pastreaza forma, dar isi pierd continutul.

Se dezlipesc absente si se usuca incet.

Ajung uneori chiar sa se piarda intre randuri. Ziarul nu mai e de actualitate. E de pastrat pentru impachetat lucruri sensibile in cuvinte usoare.