duminică, 31 iulie 2011

Cuvinte Disparute

Mi-au disparut cuvintele, s-au distantat de mine unul cate unul, cu motive sau fara, m-au parasit si ele si ma rezem de zidul tacerii si bat la poarta resemnarii dar nu imi raspunde nimeni, e ca in povestea cu fata mosului si fata babei, cand pentru fata cea neinsemnata nu era nimeni niciodata acasa, pentru ca nu merita, fusese rea, facuse ea ceva. M-au parasit cuvintele cu totul, si m-au lasat unor imagini vii sa ma deguste, sa imi infranga spiritul si sa il arunce in cusca amintirilor. M-au parasit cuvintele mele ce mereu si-au gasit drum spre suflet si trup in drumul meu lung. Nici nu le mai caut, nici nu le mai vreau. N-am crezut vreodata ca o sa vreau sa tac. Si iata-ma acum... eu sunt cea care tac. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu