DOR

Mi-e dor acum de nimicuri prefacute in vise. Mi-e dor acum de tandrete si copilarie. Mi-e dor acum de ochi de gheata si inima plina de durere. Mi-e dor acum de ce a fost  si in veci nu va mai fii. Mi-e dor acum de o tacere  moarta. Mi-e dor acum de tot ce am invatat si undeva pe drum am uitat. Mi-e dor acum de intalniri secrete si saruturi pasionale. Mi-e dor acum sa imi las imaginatia sa zburde, mi-e dor acum de libertate.Traiesc in spiritul unui om matur. M-am legat cu lanturi de patul realitatii si cand vreau sa scap imi pun lacat la gura sa nu zbier si imi pun catusele la maini sa nu ma misc. Cand vreau sa scap... nimicul nu se intoarce, nimic nu se intampla. Intreb e bine? Am bunatate in jurul meu? Am joc? Am veselie si iubire? Nu... tot ce am e realitate. Mi-e dor acum sa ma imbat cu vorbe romantice. Sa ma imbat cu ele pana la marginea patului am sa ajung.  Nici nu mai stiu cum suna soaptele romantice... Acum daca cineva mi-ar sopti ceva, ceva asa romantic, as zambi cu un strop de cinism in jurul buzei superioare. Mi-as intoarce chipul intr-o parte si as alunga orice raspuns apropiat, sau tandru. Ce-ai facut azi? Toate-s bune? Toate bune toate bune.... Cam asa vor trece anii ce imi ating incet barbia, cam asa vor trece anii ce ii presimt, ii vreau si ii detest.  Unde e stropul acela de romanta incurabila? Unde e lumina aceea ce imi stralucea in corp, unde e acel copac ce imi era inca demult o contestare a realitatii, o idee de iubire? Sunt departe toate toate, toate bune toate bune. Nici nu stiu incotro sapa sufletu-mi plin de pacat. Ce iubire? Realitate... ce romanta? E demult...Acum dai si plangi acolo...dupa ce? Dupa ea- copilita fara minte.