miercuri, 17 august 2011

Prietenelor mele care intre timp s-au apucat de fumat

ma prefac in scrum de tigara, ma rastorn intr-o scrumiera, lejer si in reluare. ating suprafata neteda si ma intind acolo, linistit. sunt in sfarsit un scrum de tigara. n-am fumat niciodata, dar mereu mi-am dorit sa fiu un scrum de tigara. Sa imi traiesc viata incepand cu o tigara. N-am fumat niciodata  pentru ca nu suport mirosul de tigara pe maini sau pe buze, dar mereu mi-a placut ideea de a fuma o tigara, linistit, singur, cu gandurile tale. Fara sa arati nimanui ca fumezi, fara sa vrei tu sa fii acolo, cu cei 6 colegi ai tai, fumand doar ca sa te duci in pauza de tigara. Mi-am dorit mereu undeva adanc sa fumez dar mi-e imposibil, urasc mirosul de tigara si mi-e frica sa nu mor de cancer. Mama, care a fumat de la 17 ani, mi-ar spune ca e putin probabil si ca tigarea e cel mai "light" viciu din lume. Ei bine.. mama stie la fel de bine ca mine ca atunci cand fumeaza ea, asa este, dar daca m-as apuca eu, mama mi-ar spune- nu m-ai vazut pe mine ce greu mi-e sa ma las, cum sa te apuci? e cel mai greu viciu din lume. Greu sau usor... scrumul de tigara, scuturat usor, atingand scrumiera are ceva din marul ala interzis pe care il dorim cu toti uneori mai mult, alteori mai putin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu